E ca atunci cind stai sub apă prea mult timp şi simţi nevoia apăsătoare de a respira. Aşa e şi cu fotografia. Totul pleacă de la o necesitate. Necesitatea de a (te) elibera (de) gînduri, sentimente, idei. Uneori, ea se preschimbă într-o dorinţă pură de a transpune pe hîrtia fotografică doar cumulul imaginilor ce s-au perindat prin faţa ochilor. Nimic măreţ. Doar sufocant, cîteodată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu